Pentru a vedea
cat isi poate permite, copilul iti testeaza limitele. In permanenta. De aceea
cu ochi de caprioara si zambetul cel mai dulce iti cere o amanare, apoi o mica
amanare, apoi si mai mica. Apoi plange, apoi tipa..
Ai rezistat?
Poate a fost greu
azi si inca juma de an, dar iti promit ca dupa, se va vedea. Ai pierdut o
lupta, doua, dar vei castiga razboiul. Copilul va sti ca mama, atunci cand
spune ceva se tine de cuvant. Daca a promis ca
iesim la plimbare azi, doar noi doi, in oras si mergem la un film, nu
mai freamata toata ziua: mergem? Cand mergem? Dar esti gata? Dar mai e mult?
Si, bonus:
sentimentul trait il determina sa raspunda cu aceeasi moneda. A promis ca va citi 30 pagini zilnic, ca va manca un
fruct si toate legumele din farfurie, ca nu-l mai bate pe Gigel, ca va saluta
vecinii? Asa va fi.
Acum sa nu crezi ca daca tu intr-o
zi ai fost parinte corect, copilul te va tine minte si tot restul vietii va
actiona ca atare. Cu o floare nu se face…. Deci ori esti, ori devii parinte din
ce in ce mai bun. Zi de zi, in orice moment
Pentru aceste
realizari, pentru aceasta straduinta copilul trebuie incurajat, laudat.
Pedeapsa si recompensa nu au ce cauta intre tine si copilul tau. Ci vorbele
tale sincere:
-Am remarcat ca ai salutat-o pe
vecina noastra. Te felicit! Sunt mandra de
tine! Ti-ai invins rusinea, timiditatea si ai scos un” buna ziua” care m-a
bucurat foarte tare!
Sper sa ti fi trecut rusinea. Daca
nu, mai poti exersa. Eu sunt acii, alaturi de tine si te sustin. Uite , poti sa
ma strangi tare de mana cand simti ca timiditatea e prea puternica, Ai sa vezi
ca tu esti mai puternic.
- Iti multumesc ca ai venit
imediat ce te-am chemat de la joaca. Ma ajuti foarte mult! Ajungem la timp
acasa sa iti fac o surprisa pentru la cina.
A
gresit? Fata de standardele tale, ale societatii. De unde stii cum e bine?? Eu
mi-am pus si aceasta intrebare. De exemplu: s-a urcat in copac. Daaaa, de acord.
Poate sa cada , sa se loveasca, sa iti strice feng shuiul si sa pleci din
comoditatea ta, urgent la medic. Daaaar este experienta lui, decopera lumea,
doar asa va tine minte ca, atat de sus
nu va atinge cerul ci isi va zgaria genunchii.
Ei, in acest moment nu.ti bate joc
de intentia lui, nu-l ridiculiza, nu.l ironize. Cu cel mai prietenos ton, si
calde cuvinte fii alaturi de el. Bland, explica-I de ce te temi, dar nu-I
limita zborul.
Am
cunoscut/crescut (alaturi de parinti) copii liberi. In gandire, in actiune, in
exprimare. E fascinant. Simti copilul sigur pe sine, pe fortele sale, pe
alegerile sale si, in contrapartida pe cel care actioneaza…ca.l impinge viata
inainte…si se uita cu un ochi in urma sa
vada ce zic parintii. Daca are confirmare.
Lasa-l sa zboare!
Arata-I calea si limitele. Va fi mai increzator cand va sti pana unde se poate
desfasura.