Cand am plecat din Faurei in toamna anului 2010 habar nu aveam in ce ma bag, ce am sa fac, habar nu aveam ce am sa devin, cum voi evolua eu ca individ.
Lucram la Protectia Copilului si, de acolo mi-a ramas un singur lucru: interesul superior al copilului. Atata stiu, Cu atat am ramas. Asta se stipuleaza in primul paragraph al legii.
M-am angajat intr.o casa cu 3 copii,2 parinti si doua bunici. Har Domnului ca buniciile locuiau in provincie.
M-am angajat cu gandul ca o sa-I invat sa scrie frumos, sa adune si sa scada, sa le fac mancare buna. Sa.i sterg de muci si sa schimb pampersi cand sunt mici. Nu prea stiam exact ce trebuie sa fac… Cea mica pentru care am fost angajata m-a primit cu un concert de lacrimi toata ziua
Cat timp am schimbat pampers si a inceput sa invete/accepte fetita ca noi trebuie sa fim prietene, am invatat din carti, din discutii, din practica, ceea ce azi se cheama parenting, de la niste parinti – exemplu de atitudine corecta in fata copiilor.
Dupa ce am trecut putin prin viata asta, cred ca invatatul se pupa f bine cu lacrimile pe obraz, cu nervi reprimati, cu ore cat mai putine de somn.
Mama acestor primi copii mi-a zis la un moment dat: “tu esti un alergator de cursa lunga, pt tine e importanta rezistenta. Odihneste-te cat mai mult, fiindca maine e o noua zi!”
In momentul in care un copil vede lumea din jur, in afara de curiozitate el isi doreste sa se exprime, fara a avea neaparat cele mai potrivite mijloace (d’aia urla cat il tine gura, poate, poate pricepi),
de a impune regulile lui (d’aia bate cu piciorul in pamant in timp ce ochii-i trimit fulgere)
de a se face vizibil, si el e convins ca trebuie sa fie mereu pe scena pentru a fi vazut macar de parinti, dc nu de toata lumea) d’aia nu poti vb la telefon , nu poti sa cumperi o paine, sa vb cu educatoarea, etc. El, copilul e mai vocal ca niciodata.
Sa ii dai telefonul pt a avea 5 min de liniste nu e cea mai fericita idee. Eu nu sunt dusmanul internetului si nici chiar al jocurilor, dc sunt verificate de un adult.
Sa-i urli printre dinti: ajungem noi acasa sa vezi ce ti fac!
Sau
Daca iti trag una te adun de pe jos!
Sau
ii arzi o palma peste ceafa (gafa…urla si mai tare!)
NU!
CATEGORIC NU! Metode f cunoscute de noi, eficace rapid si cu trauma pe viitor.
Orice psihiatru face un consult al pacientului raportandu-se la copilarie Totul porneste de aici. Depresia, anxietatea, lipsa stimei de sine, a increderii, s-au nascut in copilarie.
Rezolvare. Lasa copilul sa exploreze, lasa-l sa aiba experientele lui, dar stai cu ochii pe el. Da.i libertate.Spatiala. Dar, vizual, contact vizual sa aveti in permanenta!
Si vorbeste cu el. Tot timpul. Si asculta.l. Mereu.
Eu m-as pregati pentru astfel de momente. As avea in geanta un obiect mic care sa-l incite. Nu. Nu telefon.
Un cleste de rufe, o clama frumos colorata, o mingiuta deosebita, o carticica de buzunar, un carnetel si o carioca,etc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu